Aberatii non-literare

E oficial.Sunt singura persoana care are un blog si nu stie cum sa-l foloseasca.Nu stie de ce sa il foloseasca.Si totusi vrea sa il aiba.Toti vrem ceva,dar niciodata nu stim precis de ce.Si urmarim in bezna acel target,fara sa ne epuizam niciodata,pentru ca e ceva ce vrem noi,si atunci cand e vorba de noi,nimic nu este mai important.Si suntem in stare sa parcurgem o strada intunecata,lunga si straina,si mai ales foarte lunga,si suntem dispusi sa infruntam orice,pentru ca este vorba despre noi,si orice ne punem noi in gand este genial.Si infruntam privirea unui drogat care isi termina tigara exact in momentul in care trecem pe langa el,o striveste nepasator de trotoarul umed,fara sa se uite la ea,deoarece privirea lui continua sa o fixeze pe a noastra,si apoi incepe urmarirea..el se deplaseaza relaxat,cu pasi calculati,cu o enervanta incredere de sine,si fixandu-ne privirea insistent nepasator,iar noi mergem ca niste handicapati si ne impiedicam de toate pietrele de pe strada,stresati,intorcandu-ne mecanic capul in spate,pana cand el,cu un zambet invingator,intra pe o straduta separata,si ne lasa in pace,in timp ce noi ne mai gandim inca jumatate de ora la el. Apoi ne amintim de ce induram toate acestea,si zambim visatori,gandindu-ne la tinta noastra.Si mergem,mergem,cu capul in nori si privirea in pamant,si vantul ne scotoceste prin buzunare,si zambim la gandul acesta copilaros venit brusc,fara sa anunte.”-Hei,ce naiba crezi ca faci?Nu ai vazut afisul?Intoarce-te dracu’ si ia-o pe altundeva ca pe aici nu poti sa mergi!”.”-Nu,nu se poate,pe aici e drumul meu.Nu intelegeti,trebuie sa ajung..”.Si te intorci zdrobit,socat,si ajungi intr-o gara de metrou.Si nu intelegi de ce oamenii se opun vointei tale,scopului tau.Doar nu afectezi pe nimeni.E doar drumul tau.Si totusi ei te blocheaza,si te imping si te dau la o parte,de parca n-ar conta.Si iti ridici deznadajduit privirea..si ea/el isi intersecteaza privirea cu a ta.Poate ca a vrut asta,poate ca are un plan,la fel ca toti ceilalti..sau poate ca este la fel de zapacit(a) ca si tine.Si apare zambetul.. zambetul ala contagios.Si toate problemele dispar..Si apoi zambetul coboara din metrou si isi vede de drumul lui,de tinta sa..Si tu,nimic mai mult decat fake-ul lui, ajungi in final,in fata magazinului.Si ghici ce?Dupa 10 minute iesi surazator cu castile in urechi si privesti spre cer.”-Ce rasarit superb!Nu-mi vine sa cred sa cred ca am pierdut o noapte intreaga pe drumuri!”Si in fata ta plonjeaza un skater neatent ,va ciocniti accidental,nu isi cere scuze,bineinteles ,normal ca nici tu nu faci asta,(ce naiba,pustiul are 5 ani)si apoi se uita imprejur,scuipa,se suie pe skate si continua.La urma urmei,are si el un target de atins.Si tu?Ei bine,probabil ca o sa zici „-Mama ce adidasi misto are tipul ala.Trebuie sa fac si eu rost de o pereche!”Si in fata ta vezi o strada intunecata,lunga si straina,si mai ales foarte lunga...Ce ai de pierdut de la urma urmei?